parohia Invierea Domnului Casa Romana biserica ortodoxa romana Hayward

Parohia Ortodoxa Romana Invierea Domnului din nordul Californiei, slujeste comunitatea romaneasca din imrejurimile orasului Hayward, San Francisco si este situata la adresa: 26050 Kay ave Hayward CA 94545. Saptamanal membrii Parohiei Invierea Domnului primesc prin email Buletinul Parohial. In cuprins gasiti: Evanghelia saptamanala, Apostolul saptamanal,  cuvant de invatatura al parintelui, Sfaturi duhovnicesti legate de perioada calendaristica , etc. Acest Buletin poate fi copiat online sau primit prin lista de distributie a parohiei noastre. Toate anunturile ce apar la rubrica Mica Publicitate apar gratuit si in Ziarul Miorita, cu care parohia noastra are o relatie strasa de colaborare. Daca doriti sa va fiti informati saptamanal despre activitatile duhovnicesti si sociale din parohia si comunitatea romaneasca, va rugam sa trimiteti emailul dumneavoastra. Va invitam sa explorati site-ul nostru si sa ne faceti recomandarile dumneavoastra referitor la ceea ce ati dorii sa gasiti cititi si vizionati.

pr. Octavian

Mai mult...
Sfantul BotezBotezul este Taina prin care omul primeste iertare de pacatul stramosesc si de pacatele personale. Cel care este botezat este cufundat in apa de trei ori in numele Sfintei Treimi (cele trei cufundari, simbolizeaza cele trei zile petrecute de Hristos in mormant). Prin aceasta cufundare are loc moartea omului celui vechi si renasterea la o noua viata.
Botezul este conditia absolut necesara pentru primirea celorlalte Taine. Primitorii botezului sunt toti cei nebotezati, indiferent de varsta sau de sex, care doresc sa se curateasca de pacatul stramosesc si sa devina membrii ai Bisericii lui Hristos.
Ce trebuie sa indeplineasca primitorii botezului
In cazul in care se boteaza un adult, i se cere acestuia: dorinta de a primi botezul, credinta, pocainta si cunoasterea elementara a adevarurilor de credinta.

Mai mult...

Sfanta ImpartasaniePrin Taina Sfintei Impartasanii sau Cuminecături, sub chipul pâinii si al vinului, crestinul, primeste însusi Trupul si Sângele Mântuitorului Iisus Hristos spre iertarea păcatelor si spre viata de veci. Această Sfântă Taină se mai numeste si Sfânta Euharistie ceea ce înseamnă multmnire, pentru că atunci când a asezat-o, la Cina cea de Taină, Mântuitorul Hristos a multumit Părintelui ceresc înainte de a frânge pâinea si a o da sfintilor apostoli. Dar ea este si o jertfă de multumire către Dumnezeu adusa de Sfanta Biserică, de credinciosii ei, prin episcop sau preot. Sfânta Impărtăsanie ii uneste pe credinciosi cu Mantuitorul Iisus Hristos, dar îi uneste si între ei prin aceeasi credintă si prin dragoste crestinească ; ei sunt una si aceeasi obste crestinească în fata aceluiasi sfânt altar, împărtăsindu-se de toate darurile dumnezeiesti din unul si aceiasi potir. Sfânta împărtăsanie nu este numai o Taină, ci si o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului si a sângelui lui Iisus Hristos.

Mai mult...

Sfanta SpovedanieEste Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor. Mântuitorul Hristos a iinstituit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). Si după Sfânta Înviere, arătându-Se apostolilor le-a zis : «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis :

Mai mult...

masluTaina Maslului este lucrarea sfântă, săvârşită în numele Sfintei Treimi, de către preoţii Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul nevăzut al tămăduirii sau uşurării suferinţelor trupeşti, întărirea sufletească, iertarea păcatelor. Partea văzută consta din ungerea cu untdelemn sfinţit, după ce s-a invocat prin rugăciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfântului Duh asupra celui bolnav. Prin Taina Sfântului Maslu se dobândeşte nu numai tămăduire de bolile trupului, ci şi iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi şi nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeşte sfântul Iacov : "Dacă este cineva bolnav, să cheme pe preoţii Bisericii

şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va izbăvi pe cel bolnav şi Domnul îl va vindeca, iar dacă a făcut păcate îi vor fi iertate... Mare putere are rugăciunea celui fără de prihana..." (Iacov, 5, 14-16)


Mai mult...
Sfanta Cununie Cununia este Taina in care, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, li se da prin preot harul Sfantului Duh. Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa.

Savarsitorul Tainei este episcopul sau preotul. Primitorii sunt doi crestini ortodocsi de sex diferit, care nu se afla intr-un grad de rudenie apropiat. Cei care urmeaza sa se casatoreasaca trebuie sa dovedeasca preotului ca au botez valid si ca au indeplinit conditiile pe care le prevede statul pentru incheierea casatoriei civile.

In vechime, Casatoria se savarsea dupa Liturghia de duminica. La acest eveniment, participa intreaga comunitate. Astazi, cununiile sunt savarsite sambata. Practica din prezent este necanonica, pentru ca petrecerile tin pana duminica dimineata, lucru care nu mai face posibila participarea credinciosilor la Liturghia de duminica. Indicat este ca ele sa fie savarsite duminica.
Mai mult...

Biserica Ortodoxa ne invata ca moartea este despartirea sufletului de trup. Sfanta Scriptura (Biblia) arata ca atunci cand "omul merge la locasul sau de veci", trupul trebuie "sa se intoarca la pamant cuma a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu Care l-a dat" (Eccleziastul 12, 5-7). Bogat sau sarac, rege sau rob, intelept ori analfabet, toti parasim aceasta viata intr-o zi si ne prezentam inaintea lui Dumnezeu Care ne va judeca, randuindu-ne rasplata cuvenita. Dar, legatura celor morti cu cei vii nu inceteaza, ci ea se mentine prin rugaciune neincetata pe care Biserica o face pentru sufletele raposatilor, pastrand comuniunea de iubire si nadajduind in invierea tuturor la sfarsitul veacurilor

Cand un crestin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de deruta, intrucat apar pareri si traditii diferite in legatura cu datinile ce inconjoara ceremonia inmormantarii.


Mai mult...

Izvorul tamaduiriiSfestania este denumirea populara pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea mica a apei. Preotul poate savarsi aceasta slujba fie in biserica, fie in casele credinciosilor. Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant).  "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita. E de dorit ca toti cei care locuiesc in casa in care se va savarsi sfestania, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Pentru slujba sfestaniei, crestinul trebuie sa aseze o masuta orientata spre rasarit, pe care va pune: un vas cu apa curata, un pahar cu ulei curat, un betisor infasurat la unul din capete cu vata, lumanari, tamaie si busuioc. Pe aceeasi masa preotul va aseza Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Agheasmatarul.

Mai mult...
Text Size

24 Oct, 2017

Buletinul Parohial

Duminica Demonizatilor din tinutul Gherghesenilor D. Pilldei Semanatorului
Citeste Buletinul Parohial
clickPDF... clickSWF

Programul Saptamanal

Sambata

18:00 Sf. Vecernie si Sf. Spovedanie

DuminicaSubscribe

8:30 Sf. Utrenie

9:30 Acatistul Maicii Domnului

10:00 Sf. Liturghie

ROFEST - Voluntari, Sponsori si Promovari

Organizarea unui festival de asemenea amploare implica mari eforturi din partea Consiliului Parohial. Va rog sa ne mobilizam cat mai multi pentru a ne organiza in  schimburi ca sa putem cu totii sa ne bucuram de Festival.
Va rog sa va anuntati cat mai repede participarea prin
email.

SponsoriVa invitam invitam sa deveniti SPONSORII Festivalului ROFEST!
Exista posibilitatea sponsorizarii diferitelor programe, produse si activitati: mici, sarmale, frigarui, prajituri de casa, artistii, bauturile, etc.
Parohia noastra ofera la sfarsitul anunului scrisoare pentru taxe pentru toate donatiile facute.
Va rog sa va anuntati cat mai repede participarea prin
email.

PromovariVa invitam invitam sa va promovati Business-ul si preocuparile dvs. la  ROFEST! Vom face o prezentare a bussinesului pe site-ul rofest.org si pagina de facebook a parohiei.
Va rog sa va anuntati cat mai repede participarea prin
email.

pr. Serafim Rose Din Cartea Facerii
După cronologia biblică, pământul are cam 7500 de ani vechime; dar după evolutionisti ...

Sf. serafim de Sarov` Care este scopul vietii crestine?
“Domnul mi-a aratat” spuse marele Staret, “ca in copilarie ati avut o puternica dorinta ...

Mai mult

Sf. Ignatie Brancianinov Cand va fi a doua venire a Domnului?

„ Veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta puterii si venind pe norii cerului. (Ev. Mt. 26,64)

Cuv. Paisie AghioritulDragostea de mama
Mama îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Rămâne flămândă pentru a-şi hrăni ...

„Dumnezeu este iubire” (I)

Sufletul unei mame din AmericaFR. James

Când am întâlnit-o pe Macrina în comunitatea mică, dar plină de viață ce frecventează vechea catedrală rusă din San Francisco (unde a slujit Sfântul Ioan Maximovici), am gândit: Ce fată luminoasă, câtă strălucire are în privire, câtă bucurie transmite… Pe urmă am aflat că această „fată” a trecut de mult de prima tinereţe, fiind, de fapt, o doamnă foarte respectată și iubită, atât pentru credinţa ei, cât şi pentru felul în care își creşte şi educă cei şapte copii, fiind pentru mulţi o pildă de vieţuire. În plus, ca voluntar, se implică în tot soiul de activităţi ale bisericii și ale şcolii unde învaţă copiii ei. A înțeles că, pentru a-și ţine copiii aproape de Hristos, trebuie să arate prin fapte, nu prin vorbe, cât de mult Îl iubeşte pe Mântuitorul.

– Macrina, în primul rând te-aş ruga să ne spui câteva cuvinte despre tine, despre locul unde te-ai născut, despre părinţii tăi…

– M-am născut în San Francisco, California, Statele Unite ale Americii. Părinţii mei s-au născut în Palestina – tatăl meu în Lidda şi mama în Bethleem. Am fost botezată de mică în Biserica ortodoxă antiohiană, unde am şi crescut împreună cu cei patru fraţi şi surori. L-am cunoscut pe soţul meu la vârsta de optsprezece ani şi ne-am căsătorit doi ani mai târziu în Biserica Ortodoxă. El era catolic. Aflase despre dreapta credinţă prin mine şi a început să studieze despre ea. A fost propria lui dorinţă să devină ortodox, să trăiască şi să-şi crească copiii în dreapta credinţă, pe care a îmbrăţişat-o în ziua în care l-am botezat pe fiul nostru cel mare. Cu binecuvântarea duhovnicului, copiii noştri merg la o şcoală ortodoxă din San Francisco, care ţine de Biserica ortodoxă rusă din afara Rusiei, şi familia noastră este membră a vechii catedrale a Bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei „Maica Domnului, bucuria celor necăjiţi” din San Francisco, unde a slujit Sfântul Ioan Maximovici, şi care îl are ca paroh pe Părintele James Corazza.

 

– Ai şapte copii. E greu să creşti şapte copii?

– Nu-i uşor, dar e o viaţă cu multă bucurie, foarte plină de har. Copiii ne ţin ocupaţi – dar ocupaţi şi fericiţi.

– Spune-ne câteva cuvinte despre fiecare din copiii tăi.

– Băiatul meu cel mai mare, Paul, are optsprezece ani. Este foarte deştept și bun la suflet. Apoi o am pe Isabella. Ea este foarte dulce, de foarte mare ajutor şi milostivă. Toma are un umor extraordinar şi o energie debordantă, un zâmbet minunat şi e foarte grijuliu. Maria-Ecaterina are unsprezece ani şi e foarte profundă. Apoi o am pe Eliana, care are cinci ani. Ea e foarte hotărâtă, dar şi foarte dulce. Ioan e un băieţel de trei ani şi e foarte energic, foarte neastâmpărat şi curios, dar şi foarte milos şi iubitor. Şi apoi o am pe Nadia. Ea are un an şi e încă micuţă.

– Ai avut probleme la naşterea vreunuia dintre copii?

– Da. Când am fost însărcinată cu primul meu băiat, Paul, am fost diagnosticată cu melanom, cancer de piele. Doctorii l-au extirpat de pe braţul meu şi apoi, slavă Domnului!, totul a fost bine. Câteva luni mai târziu, la naştere, una din vene mi-a plesnit şi am pierdut jumătate din sângele trupului meu. Copilul a fost bine, dar viaţa mea era în mare pericol. După naştere au fost nevoiți să mă opereze de urgenţă. Toate aceste lucruri au avut un impact puternic asupra mea, deoarece trecusem prin atâtea situații de viaţă şi de moarte. Mi-a fost foarte clar că Dumnezeu e stăpân peste viaţă şi moarte, şi că, dacă vrea, poate să o dea sau să o ia. Am înţeles că trebuia să iau mai în serios lucrurile legate de viaţa mea şi de rostul meu aici. Toate acestea m-au marcat duhovniceşte, pentru că am realizat că pot fi luată în orice clipă şi că am puţin timp, şi chiar dacă Dumnezeu mi-ar da o sută de ani, ei trec repede. Timpul este preţios şi eu trebuie să îl folosesc cu înţelepciune.

– Te-a întărit în credinţă această încercare?

– Foarte mult. Da, pentru că, din păcate, avem tendinţa să ne rugăm mai mult când suntem încercaţi, când ceva nu e bine, când lucrurile iau o întorsătură nedorită şi ne speriem. Atunci vorbim cu Dumnezeu cel mai mult, din inimă. Şi uneori, atunci când se întâmplă asta, Îl simţi pe Dumnezeu aproape. Am simţit că era atât de mult alături de mine, chiar dacă treceam prin clipe grele şi înfricoşătoare. Am simţit, de asemenea, harul. Eram singură în camera de spital, foarte speriată şi plângeam, şi în această singurătate am simţit că El mă ajută cel mai mult, că există o comunicare cu El, care este reală.

„Putem să locuim în San Francisco şi să ducem o viaţă ortodoxă?”

– Sfântul Ioan Maximovici a fost cu tine în această încercare?

– Este interesant că m-am născut şi am crescut în San Francisco, şi eram aici când a fost canonizat, dar la momentul respectiv nu auzisem încă de Sfântul Ioan. N-am ştiut nimic de el până când cel mai mare dintre copii a împlinit cinci ani. Până atunci nu am ştiut că am această extraordinară binecuvântare, de a-l avea pe Sfântul Ioan atât de aproape.

– Și când ai auzit de Sfântul Ioan?

– Când fiul meu avea cinci ani, l-am înscris la o şcoală catolică aproape de casa noastră, cam la treizeci de minute de mers cu maşina de locul unde e racla Sfântului Ioan. Eram la masă cu duhovnicul meu şi cu alte persoane, şi i-am spus duhovnicului: „Sunt neliniștită că-mi trimit băiatul la o şcoală catolică, pentru că vreau să-l cresc într-un mediu de viaţă ortodox, unde poate să simtă ritmul de viaţă ortodoxă zi de zi şi s-o trăiască zi de zi, nu doar Duminica sau la sfârşit de săptămână, când suntem la biserică”. Şi am continuat: „Putem să locuim în San Francisco şi să ducem o viaţă ortodoxă? Simt că ar trebui să mă mut aproape de o mănăstire ca să trăiesc o viaţă ortodoxă”. Şi duhovnicul mi-a spus: „Sfântul Ioan a trăit aşa: a locuit în San Francisco şi a dus o viaţă ortodoxă”. Şi eu i-am răspuns: „Da, dar el este un sfânt! Eu ce-ar trebui să fac?”. Însă conversaţia nu a mai continuat. Dar peste câteva zile, cumnatul meu, care fusese la masă cu noi, m-a sunat şi mi-a zis: „Ştii că este o şcoală ortodoxă în San Francisco? Vrei să mergi s-o vezi?”. Şi eu i-am spus: „Bineînţeles că vreau să merg s-o văd!”. Deci, cu o săptămână înainte de începutul anului şcolar la şcoala catolică, am vizitat şcoala ortodoxă „Academia Sfântul Ioan”, şi m-am îndrăgostit imediat de şansa de a-mi avea fiul acolo, deoarece se rugau în fiecare dimineaţă cu toată şcoala, se rugau pentru diferite nevoi, peste zi discutau despre lucruri ortodoxe şi despre vieţile sfinţilor, la masa de prânz se rugau şi spuneau poveşti despre vieţile sfinţilor. La terminarea orelor se duceau sus, în catedrală, şi toţi copiii se închinau la moaştele Sfântului şi erau unși cu mir de la racla lui, şi apoi veneau acasă. A fost o binecuvântare enormă să-i pot oferi fiului meu toate acestea. Şi l-am retras de la şcoala catolică înainte de-a începe anul şcolar şi l-am înscris la „Academia Sfântul Ioan”.

– Te rog să ne spui câteva minuni pe care Sfântul Ioan Maximovici le-a săvârşit în viaţa ta şi a copiilor tăi.

– Cred că sunt anumite momente în viaţa noastră când simţim că Sfântul Ioan e acolo. Nu vă pot împărtăşi o istorioară anume, dar el e cu noi în viaţa de zi cu zi. În fiecare situaţie simţi că lucrurile nu sunt cu putinţă fără ajutorul lui, fără ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile lui. Și numai faptul că am găsit şcoala, că, iată, copiii mei au fost binecuvântaţi de atâtea ori doar fiind în apropierea lui, că am întâlnit atâția oameni, preoţi, prieteni, care au devenit parte din viaţa noastră…

Acum, dacă stau bine să mă gândesc, îmi vin în minte atâtea lucruri mici, situaţii care ar fi putut să ajungă accidente şi când s-ar fi putut întâmpla lucruri teribile, dar au fost prevenite. Îl simţi că te protejează mereu, că e parte din viaţa noastră. Întotdeauna am spus că oricine a ajuns pe „radarul” Sfântului Ioan – fie că se roagă lui, fie că îl cheamă în ajutor, fie că s-a închinat la moaştele lui, fie că s-a închinat icoanei lui şi i-a cerut ajutorul – rămâne în grija sfântului pentru tot restul vieţii. Tot timpul este cu tine.

„Exemplul meu de iubire”

– Aveţi un program de rugăciune cu copiii?

– Ne rugăm împreună cu copiii dimineaţa şi seara, cu excepţia fiului meu mai mare care îşi face rugăciunile separat, pentru că e la facultate şi are programul lui. Ei se roagă şi la şcoală, şi noi ne rugăm la masă.

– Cum ai reuşit să-i faci pe copiii să iubească rugăciunea?

– Nu ştiu dacă poţi să faci pe cineva să iubească rugăciunea. Simt că în primul rând este exemplul tău – exemplul mamei e cel mai important. Poţi să le spui copiilor să se roage, să meargă la biserică, dar dacă ei nu văd la tine bucurie şi dragostea pe care tu o ai pentru Dumnezeu şi pentru rugăciune, o să simtă că eşti un ipocrit. Cred că ajută să fii tu mai întâi un exemplu.

De asemenea, nu sunt foarte strictă şi rigidă cu copiii mei. Dacă copiii cei mai mici vor să se joace în timp ce eu mă rog, prefer ca ei să simtă dragoste. Cred că Dumnezeu vine la ei, şi ei o să-L simtă şi o să-L cunoască prin dragoste, prin blândeţe; nu doar să le ceri să stea în picioare, să nu se mişte şi să nu facă gălăgie. Simt că e mai greu pentru copii să înţeleagă importanţa rugăciunii şi a iubirii lui Dumnezeu dacă sunt certaţi tot timpul. Deci sunt puţin mai relaxată cu copiii mei mai mici dacă vor să stea pe jos lângă mine, dacă vor să se joace. Şi, pe măsură ce cresc, le spun poveşti din viaţa mea, din experienţa mea personală. Încerc să le comunic mult despre Dumnezeu, despre viaţă, despre oameni, şi ei înţeleg scopul şi rostul a ceea ce fac. Nu doar să facă ceea ce li se spune să facă, ci să înţeleagă de ce e important, de ce Dumnezeu îi iubeşte, de ce sunt aici. Şi, din nou, prin exemplul meu de iubire. Cred că dacă părinţii îşi iubesc copiii, atunci copiii pot să creadă într-un Dumnezeu pe Care nu Îl văd. Dar cum pot crede copiii care nu sunt iubiţi de părinţii lor în dragostea Cuiva pe Care nu Îl văd, dacă nu simt iubirea părinţilor, care sunt în faţa lor?

Deci cred că, în primul şi în primul rând, cel mai important pentru copii este să fie atât de mult iubiţi de părinţi, încât să aibă încredere în ei şi să creadă ceea ce li se spune. Părinţii să nu-i mintă pe copii. Să nu vă minţiţi copiii niciodată. Pentru că, dacă le pierzi încrederea, nu vor mai crede nimic din ceea ce le vei spune. Deci, iubiţi-i şi vorbiţi cu ei cât de mult puteţi. Fiţi acolo pentru ei când au nevoie. Şi dacă o să simtă dragostea părinţilor, o să aibă încredere în ei şi o să simtă şi iubirea lui Dumnezeu.

– Ce faci atunci când copilul nu te ascultă?

– Hm… (râde) Vorbim de copiii mici sau de cei mai mari? Pe cei mai mici îi cert sau îi pedepsesc cumva dacă au făcut un lucru destul de grav. Ca mamă, sunt foarte răbdătoare şi îngăduitoare, am tendinţa de-a fi mai mult îngăduitoare decât strictă. Iar cu cei mai mari comunic mai mult. Nu pot să strig la fiul meu care are aproape doi metri. E mai înalt ca mine şi nu mai pot să strig la el şi să-l cert. Şi chiar cu fiica mea de şaisprezece ani metoda de-a striga nu funcţionează. Trebuie să vorbeşti şi să comunici cu ei. Este mai important pentru mine ca ei să înţeleagă şi să înveţe de ce le cer un lucru; de exemplu, dacă sunt neascultători, de ce e important să asculte. Deci, din nou, ei trebuie să înţeleagă ce este important, iar nu doar să li se spună: „Nu! Nu poţi să faci asta pentru că am spus nu!”. În cazul meu, eu aş prefera să înţeleg; aş asculta mai bine dacă am înţeles scopul. Deci multă comunicare, multă convorbire. Şi, din nou, multă iubire şi răbdare.

„Privegherea şi spovedania sunt terapia noastră”

– Am văzut că mergi foarte des la biserică, la Vecernie, la Sfânta Liturghie. Cum reuşeşti să mergi aşa de des la biserică, fiind o mamă cu mulţi copii?

– Nu sunt totdeauna în biserică cu cei mici. De multe ori trebuie să ies afară dacă fac gălăgie sau dacă se foiesc sau fac zgomot, dar măcar fac un efort să-I arăt lui Dumnezeu că vreau să fiu acolo. Deci chiar dacă nu sunt tot timpul în biserică, sau chiar dacă nu mă pot ruga în linişte tot timpul cu atâţia copii, mă rog ca Dumnezeu să vadă intenţia mea, dorinţa mea de-a fi acolo şi, în acelaşi timp, să le dau un exemplu copiilor, să le arăt cât de important este să fii acolo.

Unii oameni dau o grămadă de bani la psiholog sau la terapeut. Mersul la priveghere şi spovedania în fiecare săptămână sunt terapia noastră, este ceea ce aduce pace în familia noastră, aduce mângâiere şi bucurie – şi vindecă, deoarece copiii îşi cer iertare pentru anumite lucruri. Îi învaţă să fie responsabili pentru faptele lor, îi învaţă că faptele lor au consecinţe. Mergând la priveghere şi spovedindu-se în fiecare sâmbătă, ei ştiu că trebuie să fie responsabili, ştiu că va trebui să se spovedească, şi asta ne ajută pe toţi în timpul săptămânii, nu doar pe mine, ci şi pe soţul meu. Eu ştiu că dacă o să mă spovedesc sâmbăta – ceea ce, cu ajutorul Domnului, facem în fiecare sâmbătă –, o să mă gândesc mai bine înainte de-a face ceva, pentru că, dacă nu voi fi în stare să-mi spovedesc fapta înaintea unui preot, cum o voi face într-o zi înaintea lui Dumnezeu? Cum voi sta în faţa lui Dumnezeu cu aceste lucruri?

Asta ne ţine cât de cât, ne ajută să continuăm să punem în practică mai bine viaţa ortodoxă, să trăim cu trezvie, pentru că ne face să fim responsabili pentru faptele noastre. Ne dă ocazia să ne luăm de pe umeri orice greutate, și astfel rămânem liniștiți şi împăcaţi  pe cât e cu putinţă, deoarece apar fel de fel de situaţii, iar noi nu suntem perfecţi. Dar acesta este idealul.

– Cum vă ajută faptul că vă spovediţi des?

– În primul rând îi ajută pe copiii să fie mai conştienţi de ei înşişi. La fel şi pentru mine, am mai multă trezvie peste săptămână pentru că ştiu că, dacă nu vreau să mărturisesc ceva înaintea preotului, atunci nu voi face ceva greşit, voi căuta să n-o fac.

– Cum e duhovnicul tău?

– Sunt foarte binecuvântată! În tradiţia noastră, dacă ai un duhovnic, îl ai pe toată viaţa, dar el ne-a dat binecuvântare să ne spovedim și Părintelui James, pentru că ne este apropiat şi mergem la biserica unde slujeşte dânsul. Sunt foarte binecuvântată să avem mulţi Părinți în jurul nostru care ne sprijină şi ne ajută. Cred, aş îndrăzni să spun, că duhovnicul meu, Părintele Moheen Hanna, este un om cu viaţă sfântă, un om foarte binecuvântat. Nu-l vedem prea des, pentru că stă mai departe, dar vorbim la telefon şi-l vedem din când în când, ne nevoim să mergem să-l vedem, dar ne spovedim săptămânal preotului nostru paroh, care este, de asemenea, minunat. Amândoi gândesc la fel şi sunt în acelaşi duh în călăuzirea noastră duhovnicească, ceea ce este bine.

(…)

Material realizat de

Mihaela Raluca Tănăseanu

Traducere de Simona Irime

Amintiri

picniculverii14.jpg

Calendarul zilei

Calendar.pdf

Sfanta Evanghelie

Sfantul Apostol

Sf. Ioan Maximovitch

Sf. Ioan Maximovitch


Inchinarea la Sfintele Moaste ale Sfantul Ioan.

Holy Virgin Cathedral - 6210 Geary Blvd, San Francisco, CA 94121-1822

 

Cine este Sf. Ioan Maximovitch?

Citeste viata Sfantului

Ajuta Parohia

cruce aurie

  1. Rugandu-va pentru mantuirea membrilor si bunastarea ei.
  2. Devenind membru al parohiei.
  3. Devenind membru in Consiliul Parohial.
  4. Sustinand finaciar parohia prin donatii

  5. Donand bani pentru fondul General sau pentru diferitele proiecte.
  6. Organizand Fundraisinguri
  7. Organizand Ora de Cafea.
  8. Folosind programul eScrip.
  9. Cumparand produse de la magazinul bisericesc.
  10. Cumparand online prin portalul parohiei.
mod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_countermod_vvisit_counter
mod_vvisit_counterAzi214
mod_vvisit_counterIeri1256
mod_vvisit_counterSaptamana Acesta1470
mod_vvisit_counterSaptamana Trecuta12999
mod_vvisit_counterLuna Acesta42127
mod_vvisit_counterLuna Trecuta43129
mod_vvisit_counterIncepand cu 09/27/20132522786

We have: 65 guests, 1 bots online
Today: Oct 24, 2017

Caritate Ortodoxa

I.O.C.C.

IOCC, in the spirit of Christ’s love, offers emergency relief and development programs to those in need worldwide, without discrimination, and strengthens the capacity of the Orthodox Church to so respond.

Site-uri Ortodoxe

razboi intru cuvant

crestin ortodox

Ortodoxia.md

Ortodox Radio-TV

Ancient Faith Radio

Trinitas TV

radio trinitas

ortodox radio

Site Login