In ziua de 21 mai are loc in fiecare an sarbatoarea ortodoxa a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, vestiti drept eliberatori si aparatori ai bisericii crestine, ce au pus capat prigoanei paganilor, in urma careia nenumarati sfinti mucenici s-au jertfit pentru credinta in Iisus Cristos.
Supranumit "intocmai cu Apostolii", numit de catre istorici drept "cel Mare", Sfantul Constantin (306-336) a fost fiul Cezarului Constantius Chlorus (305-306), stapanitor peste pamanturile Galiei si Britaniei, si al Sfintei Elena, o crestina de origine modesta.
In acele timpuri, imensul imperiu roman ajunsese sa fie divizat in imperiul occidental si cel oriental, doua regiuni guvernate de imparati independenti, Constantius Chloris fiind Cezarul Imperiului Roman de Rasarit. Sfantul Constantin s-a nascut in anul 274, probabil la  Naissus (Nis, in Serbia). Pentru a-si implini ambitiile politice, in anul 294, Constantius a divortat de sotia sa, Elena, astfel incat sa se poata recasatori cu o femeie de neam nobil. Cu toate acestea, dupa ce a ajuns imparat, Sfantul Constantin nu si-a neglijat mama, demonstrandu-si respectul fata de ea prin conferirea titlului imperial de "Augusta".
Viata Sfantului Costantin a fost strabatuta, inca de mic copil, de respectul fata de credinta crestina. Tatal sau nu i-a persecutat pe crestini, spre deosebire de contemporanii sai, imparatii Diocletian si Maximian Galerius in Imperiul de Rasarit, si imparatul Maximian Hercules in Imperiul de Apus.
Dupa moartea lui Constantius, in anul 306, Sfantul Constantin a fost aclamat de armata din York drept nou imparat al Galiei si Britaniei. Primul sa hotarare dupa ce a ajuns pe tronul imperial a fost aceea de a garanta libertatea religiei crestine in teritoriile pe care la stapanea. Paganul imparat Maximina Galerius de la rasarit si crudul tiran Maximian de la apus il urau pe Sfantul Constantin, asa ca pusesera la cale un complot prin care urma sa fie ucis, insa el si-a respins adversarii in mai multe batalii, infrangandu-i cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfantul Constantin s-a rugat Domnului sa i se daruiasca un semn prin care sa-si imbarbateze armata, iar Dumnezeu si-a aratat sprijinul printr-un stralucitor semn al crucii aparut in ceruri, avand inscriptia "Cu acest semn, veti birui".
Dupa ce  a devenit singurul conducator al Imperiului Roman de Apus, Constantin a emis Edictul de la Milano, prin care se stipula libertatea religioasa pentru toti crestinii. Sfanta Elena, o crestina convinsa, a avut o mare influenta asupra acestei decizii. In anul 323, ajuns unicul imparat al Imperiului Roman, Sfantul Constantin a extins prevederile Edictului de la Milano si catre partea de Rasarit a imperiului. Dupa sute de ani de persecutii, crestinii puteau in fine sa isi practice credinta fara nici un fel de teama sau constrangeri.

Read more...

Multumim Sfantului Ioan Gura de Aur, ca a binevoit sa ne aduca prin intermediul a P.S. Irineu, o particica din Sfintele lui Moaste in Sfanta noastra Parohie. Sa cunoastem cat mai bine viata acestui mare Sfant al Bisericii.

Luminătorul şi dascălul lumii, stîlpul şi întărirea Bisericii, propovăduitorul pocăinţei, Sfîntul Ioan Gură de Aur, s-a născut în Antiohia Siriei, din părinţi necredincioşi, care ţineau de credinţa cea elinească, însă slăviţi şi bogaţi. Tatăl lui era voievod şi se numea Secund, iar mama sa, Antuza.

Cînd a venit în vîrstă, a fost dat de părinţii săi la învăţătura înţelepciunii elineşti, lui Libanie sofistul şi lui Andagratie filosoful. Şi fiind încă tînăr, a început a pricepe mai bine decît cei bătrîni, înţelepţindu-l pe el Duhul Sfînt. Pentru că el, cunoscînd pe Unul adevăratul Dumnezeu, pe Ziditorul tuturor, a lepădat credinţa elinească şi, alergînd la prea sfinţitul Meletie, care păstorea în acea vreme Biserica Antiohiei, a primit de la dînsul Sfîntul Botez.

După aceea, a voit Preabunul Dumnezeu de a luminat şi pe părinţii lui cu lumina sfintei credinţe, nelăsîndu-i a rătăci în întunericul necredinţei, pe aceia care au născut pe un luminător ca acesta. Iar după primirea Sfîntului Botez, voievodul Secund, tatăl Sfîntului Ioan, vieţuind nu multă vreme, s-a dus către Domnul, la cea mai bună viaţă. Iar Antuza, mama Sfîntului Ioan, a rămas văduvă foarte de tînără, avînd mai puţin de douăzeci de ani de la naşterea sa.

Sfîntul Ioan, ajungînd la vîrsta de optsprezece ani, s-a dus la Atena şi în scurtă vreme a covîrşit cu înţelepciunea pe cei mai vîrstnici decît el şi pe mulţi filosofi care erau acolo. Pentru că el, primind toate învăţăturile elineşti, s-a făcut filosof ales şi orator cu cuvînt preadulce. Acolo în Atena avea potrivnic pe un filosof cu numele Antimie, foarte zavistnic, care, pizmuind mărirea lui, nu-l iubea, ci zavistuia asupra lui, grăind de rău despre dînsul. Pe acest filosof Sfîntul Ioan l-a învins înaintea tuturor cu cuvinte înţelepte şi de Dumnezeu insuflate, apoi l-a adus la credinţa în Hristos şi, în acest chip, împreună cu dînsul, şi pe alţi mulţi.

Astfel, cînd Antimie disputa cu Sfîntul Ioan, a început a grăi cuvinte de hulă asupra Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci, îndată a venit asupra lui un duh necurat şi a început a-l munci pe el. Aşa că, Antimie, căzînd la pămînt, se tăvălea şi îşi întorcea ochii şi gura şi scotea spume din gura lui. Toţi cei ce erau de faţă s-au spăimîntat foarte şi mulţi voiau să fugă de frică; apoi au rugat pe Sfîntul Ioan ca să miluiască pe cel îndrăcit şi să-l vindece. Iar Sfîntul a răspuns: “De nu se va pocăi şi nu va crede în Hristos Dumnezeu, pe Care L-a hulit, nu se va vindeca”. Şi îndată Antimie a strigat, zicînd: “Mărturisesc că nu este alt Dumnezeu nici în cer nici pe pămînt, afară de cel creştinesc, în care crede prea înţeleptul Ioan”.

Read more...

Multumim Sfantului Pantelimon ca a binevoit sa ne aduca prin purtarea de Grija a P.S. Irineu o particica din Sfintele lui Moaste in Sfanta noastra Parohie. Sa cunoastem cat mai bine viata acestui mare Sfant al Bisericii.

Sfantul Pantelimon este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii lui Hristos. Pomenit in data de 27 iulie, acest sfant este adesea numit "doctor fara de arginti", aratandu-se prin aceasta cum ca el n-a umblat dupa averi si s-a multumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui si nu cerea de la nimeni sa-i plateasca pentru binefacerile facute. Sfantul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor si tamaduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si crestin urmator lui Hristos.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon a trait in vremea imparatului Maximian Galeriu si era originar din cetatea Nicomidiei. El a vazut lumina zilei in anul 284, dintr-un tata pagan, senator la curtea imparatului, si o mama crestina. Primul sau nume a fost "Pantoleon", adica "cel in toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, il iubea pe Hristos in taina, numindu-se crestina. Ea ii vorbea despre implinirea sufletului si despre tainele credintei in nemurire.

Read more...

In acest capitol sunt mai multe sfaturi si avertismente adresate parintilor care vor sa-si educe copii sanatosi din punct de vedere spiritual. Numai o personalitate sanatoasa moral se poate impotrivi agresiunii societatii contemporane: „Fumeaza, nu sunt tari!”, „Bea, este scump!”… „Omoara, sunt straini, nu sunt ai nostri!”
De aceea, avand in fata dilema educationala: „sa-l cresc cinstit sau bogat si de succes?”, multi parinti, satui de macabrul televiziunilor si de foamea spirituala, cauta pentru copilul lor o soarta mai buna, o cale dreapta si o orientare corecta.
In vacuumul spiritual, umplut de permisivitatea absoluta si uneori chiar de indracire, te poti sprijini doar pe o spiritualitate autentica si pe setea de Lumina. Nu trebuie sa permitem ca fiul sau fiica noastra sa creasca singur, ca o buruiana pe marginea drumului, fara sa inteleaga unde este Dumnezeu si unde este intunericul, unde este binele si unde este raul. Altfel, el va creste devenind „buruiana” pentru batranetile parintilor. De aceea, intai de toate, sa ne concentram in misiunea noastra de a nu permite pacatului sa intre in copiii nostri si, ferindu-i de spini si palamida, sa construim in prunci acele caracteristici care sunt placute lui Dumnezeu si care vor aduce folos societatii.
Pacatul nu necesita eforturi, de ace¬ea sufletul slab se si deda influentelor negative. Exista multe variante ale dezvoltarii inclinatiilor pacatoase, dar se poate urmari dinamica lor. Chiar si la un prunc se poate urmari, spre exemplu, inclinatia spre iubirea de avutie. Astfel de copii au placerea de a detine, intai de toate, jucariile si sa nu le imparta cu ceilalti copii, cu fratiorul sau surioara. Pe masura ce cresc, aceasta inclinatie poate deveni la ei iubire de arginti. Adolescentii, mai ales cei din timpurile noastre „comerciale”, solicita de la parinti bani, cadouri scumpe si multi chiar se supara daca dorintele nu le sunt satisfacute. In urma iubirii de arginti vine si slava desarta. Aceasta patima pacatoasa are o multime de nuante si transformari; se descopera in asociere cu hainele la moda, bijuteriile, cosmeticele. Dorinta de a placea celor din jur este, in cazul acestei patimi, supradimensionata.
Se pot determina, in acelasi fel, si alte aspecte al slavei desarte: laudarosenia, iubirea de sine, mandria. In urma acestor patimi apare si lacomia, adica imbuibarea, de la care provine orice fel de necuratie trupeasca.
„Tratarea” patimilor necesita insa autocunoastere, pocainta sincera si harul lui Dumnezeu. Copiii mici trebuie imbisericiti, invatati cu rugaciunea si deasa impartasanie. Parintii trebuie sa tina minte ca evlavia lor si sanatatea spirituala a copiilor se afla intr-o foarte stransa legatura.
Jucaria si functiile acesteia
Jucaria influenteaza foarte serios psihicul copilului si dezvoltarea personalitatii acestuia. Pentru el jucaria este ceva viu si adevarat. Fiind pasionat de jucarie, copilul se identifica adesea cu aceasta, cu „trasaturile” si cu esenta ascunsa a ei. Este periculos daca acest lucru se produce in jocul cu un erou negativ. Pericolul consta in faptul ca tot ceea ce este pierdut, la joc, de catre copii, se regaseste reflectat in viata reala. Astfel, daca cel mic se comporta uman, milostiv si cu grija in joaca, inseamna ca are in minte un model a ceea ce trebuie sa faca. Si, dimpotriva, daca cel mic este agresiv, grosolan si dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranta, si in realitate.

Read more...